Moştenirea
de Florin - Dionisi Bătrânac
Sute de ani, veacuri lumeşti
Aţi fost mai mici, dar înţelepti,
Aţi apărat cu sânge ţara,
Şi aţi răbdat voioşi ocara.
Un popor cu un grai dulce,
Un tărâm ce-n gând ne-aduce
Simplitatea , curăţia,
Credinţa şi ortodoxia.
Purtând în fire şi sânge
Focul care nu se stinge,
O curată moştenire,
A dacilor nemurire.
Moştenire din strămoşi
Păstrată de voievozi
Apărată ani la rând
De Ştefan cel Mare şi Sfânt;
De Mircea - Bătrânul crai,
Şi cel mai Viteaz Mihai,
La nordul Balcanilor
Urmaşi viteji dacilor.
De la Dunăre-n Carpaţi,
Dela Iaşi până-n Galaţi,
De la mare în Banat
Toata ţara-n lung şi-n lat,
Camarazi de cruciaţi,
Popor de crucificaţi,
Vii şi veşnici pe pământ
Aţi trecut prin jurământ.
Aţi apărat ţara şi neamul,
Cu Crucea şi cu toiagul,
Ne-aţi dăruit martiri şi sfinţi
Şi prea cucernici părinţi.
Popor drept şi pământ sfânt,
Câte veacuri aţi înfrânt,
Ca noi, ai voştrii urmaşi,
Mândri a fi de-naintaşi.
Să fii român e o onoare
Să ai viaţa drept-măritoare,
Alor tăi înaintaşi
Şi pentru ai tăi urmaşi.
Iar ai noştrii fii de mâine
Vor avea Ţară şi Nume,
De lăsat urmaşilor,
Şi urmaşii, urmaşilor lor!
